>>> Ïåðåéòè äî óêðà¿íñüêîãî âàð³àíòó
>>> Home
>>> Galerie de fotografii

INTERESANTE DESPRE REGIUNE

 

Renumitul profesor ceh Firlingher, îşi îndruma discipolii înainte de plecarea lor în Transcarpatia pentru realizarea proectului câştigat la concurs: “Sunteţi datori să construiţi în aşa fel, ca Rusia Subcarpatica să devină parcul Europei Centrale”. Întradevăr, azi regiunea noastră e un colţişor original şi unical. Multe şi diferite popoare, religii, ţări şi mai ales oameni au făurit ceea ce poartă numele – TRANSCARPATIA. Aici fiecare găseşte ceva comun, natal şi totodată neobişnuit, interesant.

Sigur, tot ce e interesant începe cu trecutul romantic şi enigmatic al Transcarpatiei.

STATE ŞI UNIUNI STATALE, ÎN COMPONENŢA CĂRORA INTRA TRANSCARPATIA
ŞI VECINÂTATEA CU ELE:

1. GETO-DAC – anii 20 î.e.n. – 106 e.n.

2. IMPERIUL ROMAN – regiunea noastră e teritoriul

      de contact cu provincia Dacia – a. 107 e.n. – sec. – III.

3. UNIUNEA AVARILOR – sec. VII.

4. MORAVIA MARE – sec. IX.

5. PRIMUL REGAT BULGAR – sec. IX.

6. RUSIA KIEVEANĂ – sec. X.

7. REGATUL MAGHIAR – XI-XVI.

8. CNEAZATUL GALICO-VOLÂNSCHII – XII-XIV.

9. TRANSILVANIA – XVI-XVII .

10. IMPERIUL AUSTRIAC – XVI – 1867.

11. REPUBLICA UNGARĂ – 1848-1849

12. AUSTRO-UNGARIA – 1867-1918

13. REPUBLICA UNGARĂ – 1918-1919

14. REPUBLICA HUŢULĂ – decembrie 1918 – iunie 1919

15. REPUBLICA UNGARĂ SOVIETICĂ – 1919

16. REPUBLICA CEHOSLOVACĂ – 1918-1939

17. UCRAINA CARPATICĂ – 14-18.03.1939

18. MONARHIA UNGARĂ – 1938-1944

19. UNIUNEA SOVIETICĂ – 1945 – 1991

20. UCRAINA – 24.08.1991

AUTONOMII
PE TERITORIUL TRANSCARPATIEI:

Marca Rusă – XI

Districtul Rus – 1849-1850

Ţara Rusă – 1918

Rusia Subcarpatică – 1938

Ucraina Transcarpatică – 1944-1946

ESTE INTERESANT SĂ CUNOŞTEM, CĂ:

Regiunea Transcarpatia (suprafaţa totală 12,8 mii km2 ) ocupă 2,1 % din teritoriul Ucrainei.

Cele mai frecvente furtuni din Ucraina – V. Bereznii şi Rahiv, unde 43 zile fie an au loc furtuni.

Cel mai înzăpezit loc din Ucraina – Rusca Mocra. În mediu zăpada stă 116 zile pe an.

Cel mai înalt munte din Ucraina – Goverla. Înălţimea lui 2.061 m.

Cel mai mare lac montan din Ucraina  Sânevir. Are o suprafaţă de 70 metri pătraţi şi e aşezat la înălţimea 989 m.

Cel mai mare oraş montan – Rahiv. Este aşezat la înălţimea de 820 m. deasupra nivelului mării. În acest oraş este cea mai mare diferenţă de înăltime între străzi (de la 400m până la 800m).

Cea mai înaltă magistrală montană din Ucraina – pe autostrada defileului Iabluniţa - 931 m.

Cel mai înalt tunel de cale ferată din Ucraina – Şcerbin-Seanchi înălţimea 908 m.

În decursul istoriei soarta poporului a fost în mâinile conducătorilor şi stăpânilor acelor ţări, în componenţa cărora întra Transcarpatia. Majoritatea lor au rămas în memore ca conducători buni, fiind elogiaţi prin monumente şi sculpturi, alţii au fost uitaţi. Dar istoria rămâne istorie:

Statul Geto-Dac

Burebista - conducătorul geto-dacilor, anii 40 î.e.n.,

Decebal – conducătorul geto-dacilor anul 106 e.n.

Imperiul Roman (regiunea noastră e teritoriul

de contact cu provincia Dacia)

Marcus Ulpius Traianus – imperator (98-117)

Uniunea Avarilor  

Conducător Avari - sec. VI-VII.

Moravia mare

Sveatopolc - cneaz moravic (874-894)

A fost proprietarul raioanelor Trascarpatiei istorice.

Probabil lui i se supunea legendarul cneaz Laboreţ.

Primul regat Bulgar

Simion - ţarul bulgar (892-927)

Controla teritoriile de şes a regiunii.

Regatul ungar

Dinastia Arpadovici de cneazul Arpad (904-907)

Iştvan I Sfânt, 1000-1038. Primul rege maghiar.

Peter, 1038-1941

Şamuieli Aba, 1041-1044

Peter, 1044-1046

Endre I, 1046-1061

Bela I, 1061-1063

Şalamon, 1063-1074

Geiza I, 1074-1077

Laslo I Sfânt, 1077-1095

Calman I, 1095-1114

Iştvan II, 1114-1131

Bela II Orb, 1131-1141

Geiza II, 1141-1161

Iştvan III, 1161-1173

Antâ-Laslo II, 1162-1163

Antâ-Iştvan IV, 1163-1164

Bela III, 1173-1196

Imre, 1196-1204

Laslo III, 1204-1205

Endre II, 1205-1235

Bela IV, 1235-1270

Iştvan V, 1270-1272

Laslo IV, 1272-1290

Endre III, 1290-1301, ultimul din Arpadovici.

Lupta pentru coroană

Vaţlav, 1301-1305

Otto, 1305-1308

Dinastiile italiene Anjou

Carol Robert, 1308 (1320)-1342

Laioş I Mare, 1342-1382

Maria, 1382-1385

Carol II Mic Neapolitan, 1385-1387

Jigmond de Luxemburg, 1397-1437

Albert Habsburg, 1437-1439

Erjibet, 1439-1440

Ulaslo I Iagelon, 1440-1444

Laslo V Postmortem, 1444-1457

Regent Ianoş Guniadi, 1446-1453

Mateaş I Guniadi (Corvin), 1458-1490

Regent Mihai Siladi, 1458

Fridrih III Iagelon de la liga Garai, 1459

Ulaslo II, 1490-1516

Laioş II, 1516-1526

Expansia Turcă până la regatul maghiar

Destrămarea Unghariei Mari în câteva părţi.

Conducător Ianoş Zanolyai, 1526-1541

Ungharia de vest în componenţa Austriei

Dinastia austriacă Habsburgică

Ferdinand I, 1526-1564

Maximilian II, 1564-1576

Rudolf II, 1576-1608

Mateaş I, 1608-1619

Ferdinand II, 1618-1637

Ferdinand III, 1637-1657

Leopold I, 1657-1705

Iosif I, 1705-1711

Carl III, 1711-1740

Maria-Terezia, 1740-1780

Iosif II, 1780-1790

Leopold II, 1790-1792

Franţ II, 1792-1835

Ferdinand V, 1835-1848

Partea de est a Ungariei a componenţa Transilvaniei

Cnejii Transilvăneni

Ştefan Batori, 1576

Criştof Batori, 1576-1581

Jigmond Batori, 1586-1599

Ondraş Batori, 1599-1603

Mozeş Sechei, 1603

Iştvan Bocichai, 1605-1606,

domnitorul Unghariei şi Transilvaniei.

Jigmond Racoszi, 1607-1608

Gabor Batori, 1608-1619

Gabor Betlen, 1613-1629

Diordi I Racoszi, 1630-1648

Diordi II Racoszi, 1648-1660

Sofia Batori şi fiul ei Ferenţ I Racoszi

Mihai Apafi, 1661-1690

Imre Techeli şi Ilona Zrini, 1690-1703

Ferenţ II Racoszi, 1703-1711

Republica maghiară

Laioş Coşut, 1848-1849

Stat dual imperiul Austro-unghar

Franţ-Iosif, 1848-1916

Carol IV, 1916-1918

Republica ungară

Mihai Caroi, 1918-1919

Republica ungară sovietică

Beila Cun, 1919

Republica Huţulă

Stepan Clociurac (decembrie 1918 - iunie 1919)

Republica cehoslovacă

Preşedintele:

T.Masaric, 1918-1935

E.Beneş, 1935-1939

Ia. Sirovi, septembrie-decembrie, 1938

E. Gaha, decembrie 1938 - martie 1939.

Ucraina Carpatică

Augustin Voloşin, 1938 - martie 1939.

Uniunea Sovietică

Secretarul general al CC PCUS

I.V.Stalin (Djugaşvili), 1944-1953

G.M.Malencov, 1953

M.S. Hruşciov, 1954-1964

L.I. Brejniev, 1964-1982

Iu. V. Andropov, 1982-1984

C.U.Cernenco, 1984-1985

M. S. Gorbaciov, 1985-1991

Ucraina

Preşedintele:

L.M.Cravciuc, 1991-1994

L. D. Cucima, 1994 -

ESTE INTERESANT SĂ CUNOAŞTEM, CĂ:

Cea mai adâncă instituţie de tratament medical din Ucraina, se află la Solotvino. La adâncimea de 300 metri în peşterele de sare, se află clinica alergologică.

Prima universitate din Transcarpatia a fost înfiinţată în 1945 la Ujgorod. În octombrie 1945 aici au funcţionat patru facultăţi (istorie, filologie, biologie, medicină). Pe parcursul existenţei sale Universitatea naţională din Ujgorod, a pregătit aproape 40 mii de specialişti, care au devenit academicieni, profesori, savanţi, care lucrează în diferite domenii ale învăţământului, culturii, ocrotirea sănătăţii, gospodăriei populare. La universitate se fac ceretări ştiinţifice interesante în domeniul lingvisticii şi dialectologiei, carpatologiei, fizicii şi chimiei, semiconductoarelor, teoretice, ciocnirilor electro-atomice.

Cel mai mare instrument muzical din Ucraina – buciumul de lemn a huţulilor, care are lungima de 4 m.

Cel mai bun săritor al faunei Ucrainei – broasca iute Rana Dalmatina Boulenger, care poate fi găsită numai în Transcarpatia. Ea sare doi metri în lungime şi un metru în inalţime.

Cel mai vechi om pe teritoriul Ucrainei şi Europei centrale a apărut cu un milion de ani în urmă în apropierea loc Corolevo, raionul Vinogradov.

Munţii Carpaţi, împăduriţi şi puţin populaţi, au fost un loc ideal pentru a construi numeroase mănăstiri. De aceste condiţii au profitat primii călugări monahi creştini, care au sosit aici impreună cu discpolii lui Kiril şi Mefodie. Mai târziu feudalii locali au susţinut apariţia mănăstirilor, pentru că dezvoltarea învătământului şi culturii în această zonă, greu accesibilă era legată de ele. Apropo, se ştie, că la Mănăstirea Peri funcţiona tipografia, iar la Mucacevo a fost infiinţată o bibliotecă. Actualmente în regiune funcţionează peste 30 de mănăstiri, cele mai renumite fiind:

  1. Mănăstirea Mucacevo (de măicuţe, ortodoxă),

       Mucacevo (XIV sec).

  2. Mănăstirea Imsticevo (de măicuţe, greco-catolică),

       Imsticevo (1687)

  3. Mănăstirea Uglea ( de măicuţe, ortodoxă),

       Uglea (X sec)

  4. Mănăstirea Ciumalevo (de măicuţe, ortodox),  

       Ciumalevo (1925)

  5. Mănăstirea Bedevlea (călugări, ortodox),

      Bedevlea (1929)

  6. Mănăstirea Dombochii (de măicuţe, ortodox),

      Racoşino (1932)

  7. Mănăstirea Malâi Bereznâi

      (de călugări, greco-catolică), M.Bereznâi (1742)

  8. Mănăstirea Dragovo (de măicuţe, ortodox),

       Dragovo-Zabrodi (XIII)

  9. Mănăstirea Lipcea (de măicuţe, ortodox),

       Lipcea (1925)

10. Mănăstirea Iza (de călugări, ortodox),

       Iza-Nancovo (1920)

11. Mănăstirea Hust (de călugări, ortodox),

       Hust-Gorodilovo (1930)

12. Mănăstirea Priborjava (de măicuţe, ortodox),

       Priborjavske-Zadnie (1933)

13. Mănăstirea Copaşnevo (de măicuţe, ortodox),

       Copaşnevo (1936)

14. Mănăstirea Boroneavo (de călugări, greco-catolică),

       Boroneava (1716)

15. Mănăstirea Svaleava (de măici, ortodox),

       Svaleava (1997)

16. Mănăstirea Ujgorod (de măicuţe, rimo-catolic),

       Ujgorod (1996)

17. Mănăstirea Hust (de călugări, ortodox),

       Hust-Colesarovo (XX)

18. Mănăstirea Tâşiv (de călugări, ortodox), Tâşiv (2000).

În fiecare regiune este ceva, ce nu există în altă parte, cu ce te poţi mândri chiar în afara ţării. Astel de obiecte de mândrie sunt bisericile de lemn, construite de meşterii din popor, fără cuie, în stil arhitectonic specific. Putem să evidenţiem tipul bisericii “boicilor”, care fără îndoială este prima variantă a hramurilor de lemn din Carpaţi: biserică construită din bârne cu trei laturi, acoperiş sub formă de cort cu câteva ieşituri. În direcţia navei bisericii din vest şi est se înalţă ieşituri dreptunghiulare mai înguste înspre altar. Legătura ungherelor este construită în formă de «coada rândunicii». Iar principala deosebire stilistică a bisericii «lemcilor» este mutarea centralizării construcţiei de bârne, navei bisericii pe clopotniţa înaltă. Chiar dacă biserica «lemcilor» n-are acoperiş sub formă de cort pe una din baze sau ieşituri, el este înlocuit printr-un acoperiş bilateral şi obligatoriu va avea partea de sus în stil baroc. Planul bisericii huţule are forma crucii şi este compusă de 5 baze de bârne. Baza centrală fiind mai lată decât cele laterale (de nord şi de sud). Lungimea cărora este puţin mai mică decât bazelor de vest şi est. Baza centrală la mijlocul înalţimii sale se transformă din dreptunghi în optagon, ca rezultat acoperişul sub formă de cort are forma respectivă. Biserica huţulă cu 5 baze şi o cupolă se deosebeşte prin forma compactă şi structurală. Denumirea de biserică «boică, lemcă, huţulă» provine de la denumirea grupurilor etnografice care populează regiunea Carpatică.

BISERICILE DE LEMN DIN TRANSCARPATIA: Vişca, Ujoc, Suhâ, Nova Roztoca, Tâşiv, Bocuveţ, Prislip, Pilipeţ, Danilovo, Crainicovo, Verhnâi Studenâi, Gusni, Coloceava-Gorb, Coloceava-Imşadi, Nijnea Coloceava, Apşa de Mijloc,  Sânevirsca Poleana, Toruni, Svaleava-Bâstrâi, Podoboveţ, Guklâvâi, Ialove, Colodne, Sili, Costrino, Laziscina, Iasinea, Neresnâţa, Vilihoviţa, Dilovoe, Lochiti, Deşcoviţea, Socârniţea, Lichiţari, Domaşin, Stujiţea, Izchi, Repânne, Vucicovo, Nâjnii Studenâi, Serednii Studenâi, Olexandrivca, Rusche Pole, Dulovo, Plavea, Ujgorod (muzeul), V.Grabivnâţa, Zadilisce, Rosoş, Criva, Celecin, Perecresna, Lubnea.

În Transcarpatia sunt reprezentate aproape toate stilurile de arhitectura europeană, începând cu bizantin târziu, roman, gotic, puţin din renesans, baroc, clasic, romantic – şi până la stilurile sfârşitului sec.XIX începutul sec .XX – seţesion, electic, funcţionalist, constructivist. Anume în epocha medievală când predomina ghotica şi baroco au apărut biserici masive, grele de piatră care simbolizau puterea religiei. Trasăturile caracteristice erau compoziţia verticală, îmbinarea arhitecturii religioase cu dragostea de viaţă, nava de biserică puţin mai scurtă pe transversală,geamuri ogivale, sistemul de suport foarte complicat.

BISERICILE VECHI DE PIATRĂ DIN TRANSCAR­PATIA: Chidioş, Goreanâ, Ujgorod, Beregovo, Bobove, Cepa, Lâpovo, Vinogradiv, Teaciv, Hust, Cetovo, Mujievo, Varâ, Mucacevo, Derencovţi, Bilcâ, Ceaslovţi, Strumchivca, Paladi, Comarivţi, Velica Bigani, Bodoliv, Bereghi, Ciornotisovo, Şalanki, Ivanivca, Borjava, Guta.

ESTE INTERESANT SĂ CUNOAŞTEM, CĂ:

Cea mai nordică localitate din lume unde se creşte ceai – muntele Ńrasna Gorńa langă oraşul Mucacevo.

În Transcarpatia este singurul monument din lume a poştaşului (monumentul Fedor Fekete, Turia Remeta rn. Perecin).

În regiunea noastră se află cea mai lungă din Europa aleie de tei (splaiul independenţei, Ujgorod).

Centrul geografic a Europei continentale se află lângă s. Dilovoe rn. Rahiv. (48030’ latitudine nordică – 23023’ longitudine estică).

Primele diguri pe teritoriul regiunii noastre au apărut în epoca de bronz. Ele a fost oraşe întărite cu val de pâmănt. De exemplu: Ardanovo; Strâmtura (Irşava), Galiş-Lovacica (Mucacevo). Dar cele mai finisate forme ale digurilor de apărare sunt cetăţile secolelor XI-XVI. În Transcarpatia sunt cunoscute 12 cetăţi medievale. Practic, cetatea feudală – este un gen al arhitecturii specifice numai perioadei medievale. Ea este legată într-atât de epoca sa, încât născându-se în ea, în ea şi moare. Există două tipuri de cetăţi: prima - cetatea-parazit, care avea funcţia de supraveghere şi strângerea dijmei de pe teritoriul închinat şi pentru efectuarea atacurilor pe alte teritorii, a doua - cetatea-păzitoare a teritoriului care intra în componenţa sa. Majoritatea cetăţilor medievale clasice au două forme standard: patrulaterală, care are pe margini câteva redute de apărare, şi optagonală, forma căreia adesea se schimbă, dar în cazul cetăţilor transcarpatice stilul de arhitectura a fost puţin modificat în dependenţă de aşezarea geografică în zona montană.

1. Cetatea UJGOROD (or. Ujgorod) – sec. XI, azi muzeu.

2. Cetatea MUCACEVO (or. Mucacevo) –

    sec.XI, azi mezeu.

3. Cetatea NEVIŢCHE (s. Neviţche, rn. Ujgorod) –

    ruine, sec. XIII-XVII, obiect de turism.

 4. Cetatea SEREDNE (localitatea Seredne, r-nul Ujgorod) –

      ruine, sec.XII-XVIII,

 5. Cetatea CVASOVO (s. Cvasovo, r-nul Beregovo) –

      ruine, sec.XII-XVI

 6. Cetatea CINADIEVO

      (localitatea Cinadievo, r-nul Mucacevo) – parc, sec.XV

 7. Cetatea COROLEVO (localitatea Korolevo,

     r-nul Vinogradovo) – ruine, sec.XII-XVII

 8. Cetatea HUST (or. Hust) –

      ruine, sec.XI-XVIII, obiect de turism.

  9. Cetatea VINOGRADOVO (or. Vinogradovo) –

      ruine, sec.XI-XVI.

10. Cetatea BRONICA (s. Bronica, r-nul Irşava) –

       rămăşiţă, sec.XIII-XIV.

11. Cetatea BORJAVA (s. Varâ, r-nul Beregovo) –

       rămăşiţă, sec.XI-XVII.

12. Cetatea VÂŞCOVO (localitatea Vâşcovo, r-nul Hust) –

      rămăşiţă, sec.XIII-XIV.

Dacă menirea cetăţilor a fost războiul, apoi pentru viaţă laică, renumitele familii feudale construiau case-palate liniştite, dar totodată grandioase. Dimensiunile mari, bogăţia interierului, originalitatea stilului de arhitectură – totul este specific palatelor nobililor transcarpatieni:

1. CETATEA-VILLĂ ŞENBORN

    (sanatoriul “Carpatâ”, r-nul Mucacevo).

2. PALATUL PERENI (Vinogradovo)

3. PALATUL DOVGAI (Dovghe, r-nul Irşava)

4. PALATUL BEREGHI (o. Beregovo)

5. PALATUL RACKOCZI (o. Mucacevo)

6. PALATUL CARACIONI (s. Bilcâ)

7. PALATUL DRUGHEŢI (ruine, Ujgorod-Goreanâ)

8. PALATUL BETLENI (o. Beregovo)

9. PALATUL PLOTENI (s. Velâchi Lazâ, r-nul Ujgorod).

ESTE INTERESANT SĂ CUNOAŞTEM, CĂ: 

Teritoriul Transcarpatiei este mai mare decât urmăroarele ţări din lume: Luxemburg, Vatican, Liechtenstein, Malta, Monaco, San-Marino, Andora, Brunej, Cipru, Singapur, Katar, Maldiv, Bachrein, Liban, Gambia, Kabo-Verde, Komori, Mavrikij, San-Tome şi Prinsipi, Seişeli, Vanuatu, Samoa de vest, Tonga, Tuvalu, Micronezia, Marşala, Palau, Guam, Nauru, Kiribati, Bahama, Barbados, Jamajka, Trinidad şi Tobago, Grenada, Sent-Kristofer şi Nevis, Antigua şi Barbuda, Dominika, Sent-Visent şi Granadină, Sent-Lusia.

După numerul populaţiei regiunea noastră este mare decât:  Islanda, Djibutti, Sahara de vest, Guinea Ecuatorială, Guinea-Bisau, Suazilenda, Beliza, Surinama, Gajani, Vanuatu, Fidji, insulele Solomon.

Transcarpatia este locul de intersecţie a diferitor culturi, popoare, religii. Aici s-au asimilat nu numai diferite etnosuri, dar şi zonele geografice şi climatice. Însă toate războaiele şi necazurile n-au reuşit se rupă relaţiile de prietenie între popoare, religii, culturi, ţări. Chiar şi munţii groaznici apără depresiunea Transcarpatiei de vânturile reci. De aceea, din amestecul a tot şi toate au apărut aşa denumiri originale a localităţilor transcarpatiene care au nişte versiuni interesante de provonienţă:

1. Ujgorod: oraş de pe râul Uj. Cuvinte bulgare vechi “ugoli”, ca cărbune, şi “ugol”, ca unghi şi de la “uzoc”, ca îngust, avându-se în vedere valea îngustă a râului Uj, sau de la turcismele “ung”, “ong”, având sensul “drept”.

2. Mucacevo: de la cuvântul “muca” suferinţă, suferinţele depuse la construcţia cetăţii “Palanoc”. De la cuvântul “muca” din slavă veche “făină”, pe malul, Latoriţei se afla pe vremuri cea mai mare moară. De la “Pământul domnului Muncaci”, varianta maghiară a denumirii oraşului.

3. Hust: de la cuvântul maghiar “pământul voievodului Gusti”.

4. Beregovo: denumirea slavonă “pe malul uscatului”.

5. Teacevo: denumire veche germană “doici-au”, “tiici-au”, “tiicio”, se traduce ca “sat german”.

6. Vinogradovo: “locul unde creşte viţa de vie”.

7. Svaleava: din vechea maghiară şi vechea slavonă “soliva”, adică “locul, unde curge apă sărată (minerală)”.

8. Rahiv: denumire de la cuvintele “rahuvatâ” (a număra).

9. Irşava: de la cuvântul din slava veche “irşava”. Râul Irşavca sau Irjavca care conţinea număr mare de oxizi de fier, de unde şi culoarea ruginie. Denumirea veche “Iloşva” de la numele proprietarilor acestui teritoriu.

10. Perecin: denumirea de la cuvintele “peretân” (intersecţie), adică intersecţia drumului, sau sensul “pământul domnului Pereci”.

11. Velichii Bereznâi: denumirea înseamnă “pădure mare de mesteceni”.

12. Mijghiria: denumire neologică “loc între munţi”.

13. Voloveţi: denumirea înseamnă “ locul, unde iernau vitele mari cornute (bivolii) după coborârea din munte”.

Denumirile altor localităţi:

Roztocă, Gati, Greblea, Vâri, Zaricicea, Ujoc, Sâneac, Calinâc, Camianca, - (de la cuvinte hidrice: râu, apă, izvor, baltă).

Holm, Dil, Diloc, Dilove, Kopânivţi, Prâslop, Bereg, Zaperedillea, Vertep, Cut – (provenienţa de la cuvinte-oronime: munte, munţi).

Tâseanca, Bereznâi, Socârnâţea, Certij, Gorincovo, Iablunevo, Calânâ, Orihovâţea, Lâpovo, Loza, Lozeansche, Smerecovo, Verboveţi, Gruşevo, Ternovo, Olişavca, Grabovo, Dubâ, Dubove, Dibrova, Dubrivca, Iasinea, Trosnâc, Trosteanâţea, Colodne, Liscoveţi, Lisarnea, Dracâno, Coropeţ, Stroino, Berezove, Barvinoc, Bobovâşce, Bucoveţ, Kaştanovo, Topolân, Lopuşanca, Repânca, Vilihovatâi, Vilihivţi, Vilişanâ – (provinienţă de la cuvintele care înseamnă: pădure, lemn, diferite soiuri de copaci şi plante).

Camianiţa, Ţegolinea, Uglâţa, Copaşnevo, Copanea, Bereg, Plosca, Maidan, Cosâno, Lazâ, Poleana, Lug, Lugâ, Lazâşcina -  (provinienţă de la cuvintele care înseamnă pâmănt, câmp).

Nove selo, Svoboda, Novoselâţa, Pasica, Perelaz, Vorota – (provinienţă de la cuvintele care înseamnă sat şi construcţii gospodăreşti).

Turea-Poleana, Turea Remeta, Turicichi, Vovcove, Comarivţi, Cobâleţca Poleana, Chidioş, Bilcâ, Jucovo, Medvejâi, Olenevo, Coropeţ, Ciop, Osava, Golubine, Racoşâno, Racovo, Lâsâcevo, Cobâlâneţi, Cleaceanovo, Meşcarnea, Cuceava, Ploscanovâţea, Voloseanca, Voloveţ, Volovoie, Bâcicovo, Vereţichi, Chereţicâ, Baranânţi, Strâgalnea, Scotarsiche – (provinienţă de la cuvintele care denumesc animale).

Cum spuneau strămoşii noştrii, este zi pentru muncă, şi este timp – pentru odihnă. Transcarpatia este renumită prin originalitatea şi tradiţionalismul sprecific al sărbătoririi. Până în prezent s-a păstrat tradiţia la sate şi oraşe de Crăciun, copii şi părinţii să colinde, sau de Paşti la biserici vin oameni cu tradiţionalele coşuri pentru a sfinţi pasca. Fiecare popor de pe teritoriul regiunii noastre are tradiţiile sale specifice de sărbătorire, indiferent dacă este Hanuca la ievrei, sau Crăciunul la maghiar sau germani, sau Masleaniţa la ruşi, sau Sfânta Treime la ucraineni şi romi, sau Mărţişorul la români.

SĂRBĂTORILE  DE  STAT:

1. Anul Nou – 1 ianuarie

2. Crăciunul – 7 ianuarie

3. 8 Martie – Ziua femeilor

4. 1 mai – 1-2 mai (ziua Solidaritâţii oamenilor muncii)

5. Paştele – (aprilie, mai, după calendarul lunar)

6. 9 mai – (ziua Păcii şi Victoriei)

7. Sfânta Treime (Rusali) – la 40 de zile dupe Paşte

8. Ziua Constituţiei – 28 iunie

9. Ziua Independenţei – 24 august.

SĂRBĂTORILE CREŞTINE TRADIŢIONALE:

  1. Ajunul Crăciunului – 6(24 decembrie) ianuarie

  2. Crăciunul – 7-8(25-26 decembrie) ianuarie

  3. Anul Nou pe Vechi – 13-14 ianuarie

      (urături, în casă intrâ primul un băiat, sau evreu, sau ţigan).

 4. Boboteaza – 18-19 (5-6) ianuarie (sfânţirea apei)

 5. Sfântul Valentin – 14 februarie (ziua îndragostiţilor)

 6. Întâmpinările – 15(2) februarie

     (prima sărbătoare de primăvară)

 7. Bunavestire a Maicii Domnului – 7 aprilie

    (sărbătoarea femeilor)

 8. Paştele – după calendarul lunar în aprilie sau în mai

     (se sfinţeşte pasca, se stropesc cu parfum)

  9. Sfântul Gheorghe – 6 mai (se udă cu apă în majoritatea

     localităţilor din regiune)

10. Sfânta Treime (Rusali) – peste 40 zile după Paşti

     (se sfinţesc ramuri de tei)

11. Sânzienele (Ivana Cupala) – 7 iulie

     (apar primele pere)

12. Sfântul Petru şi Pavel  12(30 iunie) iulie

      (sezonul de scăldat)

13. Sfântul Ilie – 2 august ( începutul toamnei)

14. Ispas – 19(6) august

15. Adormirea Maicii Domnului – 28 august

     (sezonul ciupercilor de toamnă)

16. Tăierea capului lui Ioan Botezătorul – 11(29 august)

      septembrie (nu se mănâncă legume care au forme

     de cap şi nu se mănânca din farfurie)

17. Înălţarea Sfintei Cruci – 27(14) septembrie

     (se ascund şerpii, nu este de dorit întrarea în pădure)

18. Acoperământul Maicii Domnului – 14 octombrie

     (pentru ultima dată se culeg ciupercile)

19. Sfântul Andrei – 13 decembrie (fetele vrăjesc)

20. Sfântul Nicolae – 19(6) decembrie

      (se pun cadouri pentru copii în cizme pe geam)