Regiunea noastră Transcarpatia este aşezată la
graniţa dintre munţii Carpaţi şi depresiunea sectorului
mijlociu al Dunării, chiar în inima Europei. Coordonatele fixe sunt:
la vest – 22o04' longitudine estica, 48o27'
latitudine nordica (1,5 km de la s.
Solomonovo, raionul Ujgorod); la est – 24o38' longitudine
estica, 48o04' latitudine nordica (coastă Ciornogora, 12 km de
la s. Lughi, raionul Rahiv); la nord – 22o35’ longitudine
estica, 49o06' latitudine estica (s. Stujiţa, raionul Velichii
Bereznâi, lanţul Beschidele de Est (rezervaţie naturală
biosferică); la sud – 24o18' longitudine estica, 47o53'
latitudine nordica (zăcămintele de marmoră din raionul
Dolgorunsc, 6 km de la s. Dilove, raionul Rahiv). Este interesant, că cea
mai mare lăţime (în linie dreaptă) de la nord la sud –
până la 135 de kilometri, iar cea mai mare lungime (în
linie dreaptă) de la sud la vest este aproximativ de 205 kilometri. Într-o
localitate pitorească în apropierea muntelui Cuc, din raionul
Svaleava, se află centrul geometric geografic al Transcarpatiei
(48o30' latitudine nordica, 23o23' longitudine estica).
Suprafaţa generală a regiunii este de 12.8000 kilometri
pătraţi. În Transcarpatia sunt 13 raioane, 10 oraşe, 28 de
orăşele, 561 aşezări rurale. Oraşele de subordonare
regională sunt Ujgorod, Beregovo, Mucacevo, Hust, iar oraşele de
subordonare raioanală– Svaleava, Irşava, Teacevo, Vinogradovo, Rahiv,
Ciop.
În raport geografico-natural regiunea se împarte în
două raioane geografice – de munte (munţii Carpaţi) şi de
şes (depresiunea Transcarpatia). Majoritatea teritoriului este ocupat de munţi, iar piscul cel mai
înalt al Transcarpatiei este vârful Goverlei, în masivul
montan Ciornogora, care se înalţă la 2.061 metri. Punctul
cel mai jos (101 metri deasupra nivelului marii) se află la capătul
opus al regiunii – în satul Ruschi Gheivţi, raionul Ujgorod.
Un rol important
în formarea reliefului îl joacă râul Tisa (care
începe la confluenţa Tisei Albe şi Negre, lungimea
generală pe teritoriul Transcarpatiei este de 223 km, iar în
apropierea capitalei sârbe Belgrag, Tisa se varsă în Dunăre).
Din bazinul Tisei fac parte toate râurile regiunii. Hidrosistemul
Transcarpatiei este separat de râurile precarpatice prin lanţul
cumpenei de apă. Destul de considerabil este numărul general de
râuri, izvoare şi izvoraşe din Transcarpatia – 9.429,
printre care 9.277 – pâraie mici până la 10 km., 152 de
râuri, care au lungimea peste 10 km. (Rica, Tereblea, Şopurca,
Teresva, Irşavca, Sineavca, Teaciveţ, Seredneaia Rica, Cosivsca,
Bogdan, Lazeşcina, Turbat, Ozereanca, Berteanca, Brustureanca, Repinca,
Lujanca, Mocreanca, Apşiţa, Velicaia Ugolica, Vasicova, Turia,
Jdenivca, Vizniţia, Staraia, Serne, Cearonda, Ţigani, Vilia,
Turicica, Lomovania, Pinea, Vicea, Svinca, Coropeţ, Suhar, Ulicica, Iaroc,
Boroneava, Vilişanca, Iabluniţa, Vilihivcic, Vorboveţ,
Cvasnâi, Cehoveţ, Babicica, Gnâlâi, Voloveţ,
Moşca s.a.) şi 4 râuri, cu lungimea de peste 100 km. (Uj,
Latoriţa, Borjava, Tisa).
Spre
deosebire de râurile repezi de munte, numărul total al lacurilor
în Transcarpatia este de 137, dintre care numai 32 de rezervoare de
apă sunt lacuri constante. Cel mai mare lac în Transcarpatia
este – Sânevir, care s-a format
cu 10 mii de ani în urmă, la înaltimea de 989 metri. Suprafaţa
lui este de 7 hectare, cea mai mare adâncime – 27 metri, iar temperatura
apei este de la +12 până la +18 grade. Aici există trei feluri
de păstrăv – curcubeu, de munte şi de lac. Lacurile din
Transcarpatia se împart în mai multe tipuri, printre care se evidenţiază
glaciare: Apşineţ, Mariceica, Nesamovâte, Brebenescul,
Brescul, Vorojesca, Gheraşasce, Dragobraţche Ozerţe,
Nâjne, Verhne, Mala Gropa; stăvilare: Solene, Lacurile din
Tereblea, Sânevir; antropogene:
Lacurile Negre, Solotvinschie; vulcanice: Lipceansce, Vorocivsche,
Sâne.
Cu
legendele de groază sunr legate mlaştinile transcarpatiene:
Banga Neagră, Mociarul Negru, Mlachile Sărate, Zarosleac,
Trofaneţ. Încă în anul 1878 a început secarea
mlaştinei Mociarul Negru, care ocupă mai bine de 14 mii de hectare. Actualmente
este aproape uşcată, iar în locul ei se află cascada de
rezrvoare şi iazuri, unde creşte carpul, carasul, amurul alb. Dar
cele mai plăcute locuri de odihna pentru turişti au devenit cascadele
de munte: Voivodinsc (cea mai mare), Trofaneţ (cea mai
înaltă), Şipot, Gorodâlivsc, Scacalo, Lâpoveţ,
Lumşorsc, Mocreansc, Ciortiv Mlân. În afară de asta,
în depresiune există multe canale artificiale: Ujgorodschii,
râuri-canale în raioanele Beregovo, Vinigradovo, Ujgorod şi
Mucacevo, la fel şi 50 de iazuri şi rezervoare, cu
suprafaţa generală de 173 kilometri pătraţi:
Vilişansche, Zalujansche, Gorbchivsche.
Munţii
Carpaţi, la poalele cărora sunt aşezate oraşele noastre,
constituie una din renumitele zone geografice europene. Există mai multe
versiuni de provenienţă a denumirii Carpaţi: 1) În
prima jumatate a primului mileniu înaintea erei nostre teritoriul a fost
locuit de tribul geto-dac carp (carpieni); 2) Din sanscrit,
cuvântul „Carpaţi” avea mai multe sensuri. “neegal”, “neprelucrat”,
“acoperământ”,“adapost”; 3) Din limba greacă veche,
cuvântul „Carpat” înseamnă «deal»; 4) Din limba
tracică unde cuvântul «carpo» inseamnă “stâncă”; 5)
La temelie stă legenda populară despre uriaşul Carp; 6) Din
legenda populara despre dracul, care a săpat de-a curmezişul pământul.
Munţii
Carpaţi
ocupă 80% din teritoriul Transcarpatiei. Ei intersectează regiunea de
la nord-vest până la sud-est. Lungimea lor este de 240 km, lăţimea
110 km. Vârsta Carpaţilor – 1,2
miliarde de ani. Munţii Carpaţi cresc în fiecare an cu 1-2
cm şi forte încet se mişca înspre Est. Pădurile
montane alcătuiesc 45% din toate pădurile Transcarpatiei, iar păşiunile
montane ocupă un teritoriu de 40.000 ha. Cei mai înalţi
munţii din regiune sunt: Goverla (2.061 m), Brebenescul (2.035 m),
Pop-Ivan (2.022 m), Petros (2.020 m), Gutinul –Tomnatic (2.017 m), Rebra (2.007
m), Tupcul (1.932 m), Brescul (1.910 m),
Blizniţa (1.881 m), Dzembronea (1.877 m), Strimcesca (1.872 m),
Dragobrat (1.786 m). Sus, în slavile cerului, se ridică lanţurile
de munţi: Macoviţea, Crasna, Velichâi Dil,
Svâdoveţ, Borjava, Cernogora, Rivna, Poiana Antalovsc, Sâneac,
Vigorlat, Polonâna-Runa. Iar prin lanţul cumpenei de apă spre
noi duc defileuri importante de transport, care secole la rând au
slujit oamenilor: Ujoţchii (889 m), Serednii Veretcâi
(Voritscâi – 839 m), Voloveţcâi (Scotarscăi – 1.014 m),
Vâşchivscâi (Torunschii – 931 m), Leghioniv (1.110 m),
Iabluneţchâi (Tatarschii – 931 m). Taine ascunse păstrează
până în prezent peşterile regiunii noastre: sărate
(mină din Solotvina), carstice – (grota sau caverna) – (Camiani
vorota - (Porţile de piatră), Diravâi camini - (Piatră
găurită), Vedmejii clâc – (Colţ de urs), Prozori
stinâ – (Pereţi trasparenţi), Bili stinâ - (Pereţi albi), Romania, Viv, Ciuri,
Cneaghinea – (Principesa), Drujba – (Creastă), Grebini – (Creastă),
Perlina – (perla), Sânătorii, Certij, Molocinâi camini –
(Piatră de lapte), Termoxa mala), de marmora (Dilove, Grabovo,
Cneaghinea).
De la
sud-vest şi până la graniţă teritoriul se
numeşte depresiunea Transcarpatică. Ea se alătura
sectorului mijlociu al depresiunii Dunării (Panonia) şi ocupă 20% din teritoriul regiunii (aproape
2.000 km. pătraţi). 50% pâmănt arabil,pădurile de
şes ocupă - 15%. Pământul arabil din depresiune ocupă
39.600 ha, ogoare – 188.000 ha, păşuni – 102.400 ha, fanaţ –
73.400 ha. Între munţi se află vâlcelele:
Perecinsca, Iasinisca, Ujansca, Cuşniţca, Bogdansca, Mijgirsca,
Svaleavsca, Usti-Ciorneansca, Koloceavsca, Hustsca, Vorotnio-Voloveţca.
Clima Transcarpatiei se determină
prin aceea, că regiunea se află chiar în inima Europei. Munţii
înalţi protejează regiunea de vânturile nordice reci, iar
clima umeda temperată – continentală contribuie ca, vara să fie
caldă, iar iarna – moale. De fapt, dacă cineva vine la noi din nord,
i se pare, că aici e sud, şi invers. Turiştii din ţările
estice caută aici particularităţile vestului, iar turiştii
din vest – trăsăturile caracteristice estului. Temperatura
maximă (vara) - +40ş, minimă (iarna) - -32şg. Precipitaţiile
alcătuiesc: minim – 642 mm (o. Beregovo), maxim – 1.411 mm (o.
Usti-Ciorna, r-nul Teacev). Cea mai indelungată zi în
Transcarpatia – 22 iunie, cea mai scurtă – 22
decembrie, iar durată medie a zilei – 8.5 ore (iarna)
şi 15.5 ore (vara). Viteza maximă a vântului în
regiune – 40 m/s.
Nu mai
puţin importantă este întinderea generală a
graniţei Transcarpatiei care este de 460 km. Transcarpatia se mărgineşte
cu Polonia – 33.4 km la nord-vest (raionul V. Bereznâi); cu Slovacia –
98.5 km la vest (raioanele Ujgorod şi Perecin); cu Ungaria – 130 km la sud
(raioanele Ujgorod, Beregovo şi Vinogradovo); cu România – 205.4 km
la sud-est (raioanele Rahiv, Teacev, Hust). La nord şi nord-est (raioanele
V.Bereznii, Voloveţ, Mijgiria, Teacev şi Rahiv) trece graniţa
administrativa cu regiunea Lvov (85 km) şi cu regiunea Ivano-Francovsc
(180 km). Este bine pusa la punct infrastructura de frontieră: 18 puncte
de trecere a frontierei – 7 de cale ferată (Ungaria: Ciop – Zahoni,
Salovca-Eperesche; Slovacia: Ciop – Ciorna-nad-Tisov, Ujgorod – Mativţi;
România: Diacovo – Halmeu, Teresva – Câmpulung, Rahiv – Sighet), 7
internaţionale de automobile, 1 trecere internaţională
aeriană şi 3 puncte de trecere simplificată.